Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență reprezintă un hub interinstituțional de tip think-tank, susținând și participând direct la elaborarea și dezvoltarea de concepte, metodologii, standarde și instrumente de lucru în domeniul rezilienței. Obiectivele prioritare ale Centrului cuprind analiza evoluțiilor globale transversale și dezvoltarea instrumentelor de anticipare strategică, iar promovarea și urmărirea obiectivelor NATO și ale UE în domeniul rezilienței se incadrează printre principalele atribuții.
În cadrul Centrului funcționează o serie de comunități de interese care se concentrează pe urmatoarele teme:
– reziliență societală;
– reziliență în domeniul tehnologiilor emergente;
– rezilența sistemelor de comunicații și a noilor ecosisteme tehnologice;
– reziliența față de crize și urgențe complexe;
– reziliența asigurării continuității guvernării și a serviciilor esențiale;
– reziliența infrastructurii de transporturi;
– reziliența statelor din vecinătatea NATO și UE la influențele antioccidentale ale actorilor statali și non-statali.
Expunerea la două crize majore în ultimii ani (pandemia și conflictul armat din Ucraina) a relevat susceptibilitatea publicului larg la campanii de dezinformare derulate de actori statali și non-statali prin utilizarea de tehnologii disruptive, ceea ce a dus la afectarea, într-o mai mică sau mai mare măsură, a rezilienței societale.
Odată cu avansul tehnologic și diversificarea gamei de rețele sociale din ultimii ani, oamenii devin din ce în ce mai interconectați, având acces la o avalanșă nefiltrată și nereglementată de informații, situație care oferă oportunitatea de influențare relativ ieftină și acoperită a unor segmente foarte largi de audiență.
În anul 2021, doar Facebook a închis cca. 6.5 miliarde de conturi false, iar în ultimii 4 ani, numărul statelor și entităților private care se implică în orchestrarea de campanii de dezinformare și propagandă online s-a aflat într-o continuă creștere.
În primul rând, este important de precizat că operațiunile de influențare a publicului nu sunt un element de noutate, un exemplu relevant fiind campania lui Octavianus de denigrare a lui Marcus Antonius pentru a influența opinia publică să îl susțină ca viitor lider al Imperiului Roman. Acesta a lansat prin poezii, zvonuri și sloganuri inscripționate pe monede, narative conform cărora rivalul său nu respecta tradițiile romane în viața sa privată și că astfel nu ar fi un conducător demn al Romei. Octavianus a câștigat lupta cu oponentul său și a devenit primul împărat roman.
Totuși, impactul utilizării acestor forme de manipulare este în prezent la un nivel extrem de ridicat din cauza vitezei de circulație a informației și ca urmare a utilizării de instrumente cibernetice pentru cercetarea profilelor audiențelor și livrării țintite de conținut în volum foarte mare.
Deși efectele asupra publicului sunt unele semnificative, afectând în mod grav valorile și structura societății democratice, se evidențiază că este încă nevoie de efort suplimentar din partea guvernelor pentru a preveni multiplele tentative de manipulare a percepției, mai ales în contextul în care modurile de operare devin din ce în ce mai complexe.
Astfel, conform ultimului raport al Facebook, publicat în anul 2021, cu privire la analiza amenințărilor de acest tip, se evidențiază că deși compania depune eforturi de înlăturare a comportamentelor inautentice, măsurile luate nu înlătură întreaga gamă de moduri de operare, fiind îndreptate eforturile către acțiunile cu o gravitate ridicată, precum folosirea de conturi false.
Conform aceluiași raport, tacticile de influențare devin din ce în ce mai specializate, fiind realizată o trecere de la campanii generale, ce aveau ca țintă publicul larg, la acțiuni specifice îndreptate împotriva unor segmente reduse de audiență, acestea din urmă fiind mult mai eficiente în influențarea țintelor, deoarece sunt utlizate mesaje foarte persuasive, adaptate în funcție de preferințele și convingerile celor vizați.
De asemenea, se remarcă faptul că în spațiul online, influențarea opiniei publice ia forma modelului crime-as-a-service și se transformă treptat în influence-as-a-service, astfel că tot mai multe companii sau entități private ajung să ofere servicii specializate de manipulare a spațiului informațional pentru state, partide politice, formațiuni extremiste etc.
Riscurile asupra democrației sunt astfel din ce în ce mai ridicate, mai ales că piața pentru astfel de servicii are atât segmente transparente, cât și de tip underground, acestea din urmă fiind foarte periculoase pentru că oferă grade foarte înalte de acoperire a identității autorului real al campaniilor de influență, dar și operațiuni cu un nivel foarte înalt de calitate.
Cu titlu de exemplu, conform analizelor companiei Trend Micro, pentru suma de 200.000 dolari se poate achiziționa un pachet care garantează influențarea opiniei publice pentru a participa la un protest pe o temă aleasă, iar pentru 55.000 dolari se poate cumpăra o campanie de discreditare a unui jurnalist.
De asemenea, se poate cumpăra popularitate pe rețele sociale, se pot promova anumite idei și se pot denigra anumite persoane/firme/funcționari etc., uneori cu un grad de eficiență foarte ridicat, cu un nivel înalt de anonimitate și fără ca audiența țintă să realizeze că este victima unei campanii de influență.
Tocmai pentru că audiența nu realizează că informațiile pe care le accesează sunt false sau fac parte dintr-o operațiune de propagandă, faza finală a oricărei acțiuni de manipulare constă în propagarea naturală a acesteia de către utilizatori (așa-ziși idioți utili) care își însușesc ideile fabricate și le susțin în mod eronat.
Folosind diferite metode tehnologice de amplificare (ex.: rețele de boți, troli, conturi false, black hat search engine optimization etc.), atacatorii urmăresc exploatarea unor vulnerabilități psihologice umane, cum ar fi tendința de a nu avea opinii diferite de cele ale grupului din care facem parte.
Astfel, prin accesarea unor forumuri nepublice/anonime se poate cumpăra percepția că o anumită idee este însușită de un grup mare de persoane, forțând astfel ca utilizatori reali din grupul țintă să își schimbe propriile opinii de teama de a nu fi marginalizați de majoritate. Se creează astfel o spirală a tăcerii, pusă în practică inclusiv prin denigrarea și atacarea celor care au curaj să exprime argumente sau viziuni contrare, ajungându-se ca la un anumit punct, audiența vizată chiar să creadă narativele fabricate.
Astfel de acțiuni sunt cu atât mai dificil de combătut cu cât like-urile, comentariile, meme-urile, grupurile, site-urile create au în spate mesaje profesioniste și sistematic transmise chiar de utilizatori reali care sunt contractați prin metode de tip crowd-sourcing.
În acest context, cele mai bune măsuri de contracarare rămân educația, consolidarea adeziunii față de valorile democratice (dezbateri libere, bazate pe argumente/dovezi, respect al diferenței de opinie etc.), gândirea critică, precum și conștientizarea existenței vulnerabilităților psihologice, precum și a modurilor în care acestea sunt exploatate.
Cu toate acestea, statul trebuie să-și dezvolte capacitățile de detecție a entităților private și statale rău-intenționate, precum și a tehnologiilor și modurilor de operare folosite pentru manipularea opiniei publice, abordările whole-of-government și whole-of-society fiind mai importante ca oricând, în condițiile în care expertiza necesară se află în zone foarte diferite, care sunt dificil a fi aduse într-un singur loc (structuri de securitate cibernetică, analiză a informațiilor, comunicare strategică, agenții de intelligence și aplicare a legii, mediul privat și societatea civilă).
Pentru mai multe detalii pe subiectul dezinformării, precum și alte alerte de reziliență, vă invităm pe site-ul Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență www.e-arc.ro .
Articol scris de:
Florian Șutei și Gabriela Matei, experți E-ARC
