Companiile au investit ani la rând în digitalizare pentru a accelera procese, a reduce costuri și a îmbunătăți experiența clienților. Acum, Agentic AI introduce o schimbare mult mai profundă: sistemele inteligente nu se mai limitează la a furniza informații, ci pot executa acțiuni în numele organizației.
Un agent AI poate răspunde unei solicitări, poate iniția o rambursare, poate aplica o reducere comercială sau poate interacționa cu aplicații interne.
La prima vedere, avantajele sunt evidente: procese mai rapide, mai puține sarcini repetitive și capacitate operațională crescută.
Dar există o întrebare pe care liderii de business nu își mai permit să o ignore:
Câtă autonomie poate primi un sistem AI înainte ca eficiența operațională să devină un risc comercial, financiar sau reputațional?
Această întrebare a stat la baza interviului BusinessVOICE cu Igor Babitsch de la Salesforce, realizat de Rodica Verbeniuc în cadrul Conferinței Naționale CIO Council România, organizată la București pe 11 noiembrie 2026.
Dincolo de discuția tehnologică, subiectul deschide câteva teme strategice pentru companiile din România și pentru organizațiile care operează pe piețele internaționale.
1. De la AI care răspunde la AI care acționează: o schimbare a modelului operațional
Prima etapă de adoptare a inteligenței artificiale în companii a fost dominată de asistenți conversaționali, chatbots și instrumente care ajută angajații să găsească informații sau să rezolve mai rapid solicitările clienților.
Agentic AI duce această capacitate mai departe.
Diferența nu este doar tehnologică, ci operațională.
Un chatbot poate explica politica de rambursare a unei companii. Un agent AI poate primi permisiunea să proceseze efectiv rambursarea, accesând sistemele în care sunt gestionate comenzile și plățile.
În primul caz, AI influențează o decizie. În al doilea, AI poate executa decizia.
Iar această diferență schimbă modul în care trebuie proiectate procesele, controalele și responsabilitățile.
Pentru un retailer, de exemplu, automatizarea rambursărilor poate reduce timpul de soluționare a reclamațiilor și poate îmbunătăți experiența clienților.
Dar ce se întâmplă dacă agentul interpretează greșit datele unei comenzi? Dacă aplică o reducere neautorizată? Sau dacă execută o operațiune care depășește mandatul primit?
Acestea nu mai sunt doar probleme ale departamentului IT. Ele pot afecta direct marjele comerciale, veniturile și încrederea clienților.
Implicația pentru CEO și COO: adoptarea Agentic AI trebuie să înceapă cu o evaluare a proceselor și a deciziilor care pot fi delegate, nu cu alegerea unei platforme tehnologice.
2. AI Governance: cine stabilește limitele autonomiei?
Una dintre cele mai importante teme ale interviului cu Igor Babitsch privește controlul asupra acțiunilor executate de agenții AI.
Într-o organizație, responsabilitățile sunt distribuite prin politici, proceduri, niveluri de aprobare și limite de autoritate.
Un director comercial poate aproba anumite discounturi. Un manager financiar poate valida rambursări peste un prag stabilit. Un angajat din customer service poate soluționa solicitări într-un cadru definit.
De ce ar funcționa un agent AI fără limite la fel de clare?
Un model de guvernanță ar trebui să stabilească cel puțin patru lucruri:
- Ce operațiuni are dreptul să execute agentul.
- Ce date și sisteme poate accesa.
- Ce limite financiare sau comerciale trebuie să respecte.
- În ce situații este obligatorie intervenția umană.
Un exemplu simplu: agentul poate procesa o rambursare eligibilă, dar nu poate modifica valoarea inițială a comenzii sau datele contractuale ale clientului.
Această separare a drepturilor este esențială pentru controlul riscului.
Conceptul de human-in-the-loop capătă astfel o dimensiune managerială. Nu înseamnă că un angajat trebuie să aprobe fiecare acțiune automată, ci că organizația stabilește unde controlul uman este obligatoriu și unde automatizarea poate funcționa în limite prestabilite.
Pentru boarduri, întrebarea nu ar trebui să fie doar dacă sistemul este sigur din punct de vedere tehnic.
Întrebarea este cine răspunde atunci când agentul execută o decizie greșită.
Responsabilitatea nu poate fi transferată algoritmului.
3. AI-ready data: problema pe care multe companii o descoperă prea târziu
Există un paradox în transformarea digitală.
Companiile investesc în platforme CRM, ERP, instrumente de business intelligence și soluții de automatizare, dar continuă să opereze cu informații diferite despre același client.
Departamentul de vânzări poate avea un set de date. Finance lucrează cu altul. Customer service folosește informații dintr-o platformă separată.
Atât timp cât oamenii verifică și corectează manual aceste diferențe, problema poate rămâne relativ controlabilă.
Dar ce se întâmplă când un agent AI primește autoritatea să acționeze pe baza acestor informații?
Automatizarea nu elimină problemele de calitate a datelor. Le poate transforma în decizii greșite executate la scară mai mare.
De aceea, conceptul de AI-ready data merită tratat ca o prioritate de business.
În discuția cu BusinessVOICE, Igor Babitsch a evidențiat câteva condiții de bază: identificarea unei surse de referință pentru date, calitatea informațiilor, trasabilitatea acestora, accesibilitatea și sincronizarea sistemelor.
Pentru management, acestea se traduc în întrebări foarte concrete.
Avem o definiție comună a clientului în toate sistemele? Știm de unde provin datele pe care agentul le folosește? Sunt actualizate suficient de rapid? Cine răspunde pentru corectitudinea lor?
Un agent AI poate fi performant din punct de vedere tehnic și totuși poate genera rezultate slabe dacă informațiile pe care le primește sunt incomplete sau contradictorii.
Pentru CIO și CDO, prioritatea nu este doar integrarea AI, ci construirea unei baze de date suficient de fiabile pentru a permite acțiuni automatizate.
4. ROI în Agentic AI: de ce un demo spectaculos nu este un business case
Presiunea pentru adoptarea inteligenței artificiale este tot mai mare.
Companiile vor să demonstreze că inovează. Echipele tehnologice testează soluții noi. Furnizorii prezintă scenarii atractive de eficiență și automatizare.
Dar o demonstrație reușită nu garantează rezultate financiare.
În interviul BusinessVOICE, una dintre întrebările adresate lui Igor Babitsch a fost formulată din perspectiva unui CEO care trebuie să aprobe finanțarea unui proiect AI.
Ce dovezi ar trebui să ceară înainte să spună da?
Răspunsul a pus accent pe valoarea de business și pe capacitatea companiei de a controla și verifica execuția agenților AI.
Din perspectivă managerială, evaluarea investiției ar trebui să includă cinci dimensiuni:
1. Impactul economic. Ce costuri pot fi reduse și ce valoare financiară poate fi generată?
2. Performanța operațională. Cât se reduce timpul de procesare? Ce volum suplimentar poate fi gestionat?
3. Calitatea rezultatelor. Câte operațiuni sunt executate corect și câte necesită intervenție umană?
4. Costul total. Ce investiții sunt necesare pentru integrare, pregătirea datelor, monitorizare și mentenanță?
5. Expunerea la risc. Care este impactul potențial al unei decizii greșite și cât costă prevenirea sau corectarea ei?
Să luăm un exemplu ipotetic.
Un agent AI reduce timpul de procesare a unei solicitări de la zece minute la două minute. Rezultatul pare excelent.
Dar dacă operațiunile necesită verificări suplimentare, dacă rata erorilor crește sau dacă integrarea presupune costuri mari, economia reală poate fi mult mai mică decât cea prezentată inițial.
ROI-ul trebuie măsurat la nivelul întregului proces, nu doar al sarcinii automatizate.
Aceasta este diferența dintre un experiment tehnologic și o investiție strategică.
5. Următoarea provocare: cine controlează un ecosistem cu mai mulți agenți AI?
Pe măsură ce organizațiile adoptă soluții AI de la furnizori diferiți, apare o nouă problemă: fragmentarea automatizării.
Un agent poate gestiona interacțiunile cu clienții. Altul poate lucra cu datele financiare. Un al treilea poate coordona procese comerciale sau operaționale.
Individual, fiecare poate funcționa bine.
Dar cum se asigură compania că toate aceste sisteme respectă aceleași reguli și că acțiunile lor pot fi urmărite?
În interviu, Igor Babitsch a adus în discuție necesitatea unui catalog central al agenților AI, modelelor lingvistice și interfețelor API utilizate de organizație.
O astfel de evidență poate oferi vizibilitate asupra sistemelor active, drepturilor de acces și relațiilor dintre acestea.
Este o direcție care merită atenția boardurilor.
Pentru că, odată cu creșterea numărului de agenți, complexitatea nu mai vine doar din tehnologia fiecăruia, ci și din modul în care aceștia interacționează.
O companie care nu știe câți agenți AI utilizează, ce permisiuni au și ce operațiuni execută va avea dificultăți în a demonstra că deține controlul asupra propriilor procese automatizate.
Această provocare este relevantă mai ales pentru grupurile internaționale, companiile cu sisteme IT dezvoltate în etape diferite și organizațiile care lucrează cu numeroși furnizori tehnologici.
6. Ce ar trebui să fie diferit pe agenda CEO–CIO–CFO?
Agentic AI nu poate fi gestionat exclusiv ca proiect IT.
Implementarea sa implică decizii comerciale, financiare, operaționale și de risc.
CEO trebuie să stabilească obiectivele strategice și nivelul de autonomie acceptabil.
CIO trebuie să asigure integrarea tehnologică, securitatea, controlul accesului și funcționarea sistemelor.
CFO trebuie să evalueze investiția, rezultatele economice și expunerea financiară.
COO trebuie să decidă ce procese pot fi automatizate și cum vor funcționa echipele alături de agenții AI.
Iar funcțiile de risc, juridic și conformitate trebuie implicate în definirea controalelor.
Maturitatea în adoptarea Agentic AI nu se măsoară doar prin numărul agenților implementați, ci prin capacitatea organizației de a le transforma acțiunile în rezultate previzibile, măsurabile și controlabile.
Pentru companiile din România, aceasta este și o oportunitate de a evita o greșeală frecventă în transformarea digitală: investiția în tehnologie înainte de clarificarea proceselor și a responsabilităților.
Concluzie: autonomia AI trebuie câștigată prin încredere, nu acordată prin entuziasm
Agentic AI poate schimba semnificativ modul în care companiile operează, servesc clienții și își folosesc resursele.
Dar valoarea sa nu va fi determinată exclusiv de performanța algoritmilor.
Va depinde de calitatea datelor, de modul în care sunt proiectate procesele, de limitele autorității și de capacitatea managementului de a măsura rezultatele.
Întrebarea strategică nu mai este dacă inteligența artificială poate lua parte la procesele de business. Ci câtă autoritate suntem pregătiți să îi delegăm, pe baza căror dovezi și sub responsabilitatea cui.
Aceasta este una dintre temele abordate în interviul BusinessVOICE cu Igor Babitsch de la Salesforce, realizat de Rodica Verbeniuc la Conferința Națională CIO Council România.
Urmăriți interviul integral pe canalul YouTube BusinessVOICE:
O întrebare pentru liderii de business: Dacă mâine ați putea automatiza o decizie comercială cu ajutorul Agentic AI, care ar fi prima pe care ați delega-o și care ar rămâne obligatoriu sub control uman?
BusinessVOICE | Perspective de business, tehnologie și leadership pentru deciziile care contează.
#AgenticAI #AIGovernance #DigitalTransformation #BusinessLeadership #BusinessVOICE
Get real time update about this post category directly on your device, subscribe now.

