Frauda alimentară se produce atunci când, în scopul unor câştiguri financiare, se modifică în mod intenționat fie un aliment, fie lanțul de aprovizionare, încălcându-se în mod deliberat normele stabilite de țări sau de organisme generale, cum ar fi UE.
Frauda alimentară este azi omniprezentă și poate afecta aproape orice sector al industriei alimentare, de la distribuție, producție, procesare și chiar la nivel de servicii, cum ar fi în restaurante. Frauda implică riscuri atât pentru consumatori (directe și indirecte), cât și pentru producătorii de alimente, pentru care impactul economic poate fi mare (pierderi în vânzări, costuri cu restabilirea reputației pierdute etc).
Tipuri de fraudă alimentară
Frauda alimentară nu este deloc o problemă nouă, dar în trecut, rapoartele de fraudă alimentară se limitau la cazuri mici, care implicau doar produse minore. Cu toate acestea, în ultimii ani, s-a înregistrat o creștere a cantității și frecvenței fraudei alimentare în întreaga lume. Cele mai frecvente exemple de fraudă sunt produsele care se prezintă ca fiind ceea ce nu sunt sau produsele care conțin ingrediente adăugate care nu sunt conforme cu reglementările.
Conform definiției agreate la nivelul UE, există șapte tipuri principale de practici frauduloase: substituirea, diluția, contrafacerea, disimularea, falsificarea (piața gri), îmbunătățirea neaprobată și etichetarea incorectă.
Substituirea – constă în înlocuirea unui ingredient sau a unei părți a produsului cu o valoare ridicată cu un alt ingredient sau o altă parte a produsului cu o valoare mai mică. Ea poate fi comisă de vânzători în beneficiul lor direct sau în beneficiul unor terțe părți. Exemple: comercializarea cărnii de cal ca fiind carne de vită, adăugarea în cafeaua măcinată a unor produse precum: cicoare, zahăr ars, porumb prăjit etc.
Diluția – se referă la practica de a dilua un anumit ingredient alimentar cu valoare ridicată cu unul cu valoare scăzută, pentru a reduce costul produsului, dar având în același timp gustul și aspectul unui aliment de calitate superioară. De exemplu: diluarea unui ulei superior folosind un ulei de calitate inferioară.
Contrafacerea – are loc atunci când o persoană sau o organizație prezintă în mod eronat calitatea, autenticitatea, originea, prospețimea, sau alte caracteristici ale unui produs pe care îl vinde sau îl distribuie unui consumator. De exemplu: vânzarea unor vinuri inferioare sub denumirea unei mărci premium.
Disimularea – are loc atunci când un produs de calitate inferioară este prezentat ca fiind de calitate superioară. De exemplu: utilizarea alcoolului tehnic în băuturi spirtoase.
Falsificarea – falsificarea şi comercializarea alimentelor după data de expirare a acestora, comercializarea unui produs de imitație (surogat) în locul produsului original, adaosul de substanțe naturale sau sintetice în vederea mascării unor defecte ale produsului.
Îmbunătățirea neaprobată – Procesul de adăugare de substanțe necunoscute și nedeclarate la anumite produse alimentare pentru a le îmbunătăți calitatea.
Etichetarea incorectă – constă în plasarea unor mențiuni inexacte pe ambalaje pentru a obține câștiguri economice. De exemplu: comercializarea unor alimente obișnuite sub denumirea de produse bio, comercializarea pâinii negre fabricate din făină albă la care s-au adăugat coloranți.
Metode de prevenire a fraudei alimentare la nivel internțional
Frauda alimentară costă guvernele și întreprinderile alimentare private sume importante de bani. Pierderea financiară medie pentru fiecare caz de fraudă alimentară este de aproximativ 1 milion de dolari SUA, iar în unele cazuri aceasta poate ajunge la 100 de milioane de dolari. La nivel global, estimările costului financiar al fraudei alimentare variază de la 6,2 miliarde de dolari la 40 miliarde de dolari pe an.
Pe măsură ce frauda alimentară devine din ce în ce mai sofisticată, nevoia de cooperare de-a lungul întregului lanț de aprovizionare pentru a asigura transparența este mai importantă ca niciodată. Este esențial ca producătorii de alimente și fermierii să știe de la cine își cumpără ingredientele și să ia măsuri pentru a se asigura că ingredientele pe care le folosesc sunt autentice.
Din cauza creșterii numărului de cazuri de fraudă alimentară, la nivelul Uniunii Europene s-au luat măsuri concrete pentru combaterea acestui fenomen.
În acest sens, cooperarea dintre funcționarii UE cu competențe în ceea ce privește lanțul agroalimentar, ofițerii de poliție și angajații vamali, judecători și procuratură este de cea mai mare importanță atât la nivel național, cât și la nivelul UE.
Rețeaua de fraudă alimentară este o rețea compusă din Comisie, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Aplicarea Legii (Europol), organismele de legătură desemnate de statele membre și, după caz, Unitatea de cooperare judiciară (Eurojust).
Rețeaua UE privind frauda alimentară permite asistarea și coordonarea comunicării între autoritățile competente și, în special, transmiterea și primirea cererilor de asistență. Organismele de legătură sunt obligate să furnizeze informațiile necesare pentru a permite verificarea conformității cu legislația UE privind lanțul agroalimentar cu omologii lor și, în anumite cazuri, cu Comisia, în cazul în care rezultatele controalelor oficiale necesită acțiuni în mai multe țări.
Citește și articolul: Tinerii folosesc TikTok și Instagram pentru a căuta informații pe internet, în detrimentul Google
Rețeaua UE privind frauda alimentară lucrează în strânsă colaborare cu Centrul de cercetare pentru fraudă alimentară al CE, care oferă expertiza necesară în știința alimentară, efectuând de asemenea cercetări privind autenticitatea și calitatea alimentelor furnizate în UE. Rețeaua UE de fraudă alimentară este, de asemenea, angajată în operațiuni comune cu Agenția Europol, care vizează alimentele și băuturile contrafăcute și de calitate proastă, precum și pesticidele contrafăcute.
Implementarea politicilor integrate de siguranță alimentară în UE implică diverse acțiuni, dintre care amintim:
- Asigurarea unor sisteme de control eficiente și evaluarea constantă a conformității cu standardele UE în domeniul siguranței și calității alimentelor, sănătății și bunăstării animalelor, sănătății plantelor din UE și din țările din afara UE în ce privește exporturile acestora către UE;
- gestionarea relațiilor internaționale cu țările din afara UE și organizațiile internaționale în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor, nutriția animalelor și sănătatea plantelor;
- gestionarea relațiilor cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și asigurarea gestionării riscurilor cu ajutorul științei.
Metode de prevenire a fraudei alimentare la nivel de companie
Frauda alimentară fiind o parte esențială a sigurantei alimentelor, face parte din cerintele GFSI Benchmarking Requirements 2020 si standardelor de certificare recunoscute de GFSI: FSSC 22000 vs 5.1/2020, IFS Food vers 7/2020, BRC Food Safety Global Standard ed8/2018. Certificarea conform unui standard recunoscut GFSI inseamna respectarea celor mai bune practici internationale, asigurand astfel livrarea de produse sigure pe piata!
Ca să eviți situațiile neplăcute legate de frauda alimentară și să menții încrederea clienților tăi, citește cum poți utiliza o Evaluare IFS a Integrității Produselor (PIA) pentru a evalua eficacitatea managementului riscurilor de integritate a produsului într-o companie producătoare de alimente.
Despre INAQ Consulting
Compania INAQ Consulting a fost înființată în anul 2000, devenind pe parcursul existenței sale unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața serviciilor de consultanță managerială.
INAQ Consulting și-a dezvoltat și consolidat poziția în piață punând la dispoziția clienților săi o paletă largă de servicii. Domeniul principal de activitate îl constituie serviciile de instruire, consultanță și audit în vederea implementării sistemelor de management.
De asemenea, oferă servicii de audit de secundă parte (audit la furnizori) pentru marile lanțuri de retail.
Sursă articol și foto: INAQ Consulting
